vârlăior
Romanian
Etymology
From vârlan + -ior.
Adjective
vârlăior m or n (feminine singular vârlăioră, masculine plural vârlăiori, feminine and neuter plural vârlăiore)
- Diminutive of vârlan
Declension
Declension of vârlăior
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | vârlăior | vârlăioră | vârlăiori | vârlăiore | ||
definite | vârlăiorul | vârlăiora | vârlăiorii | vârlăiorele | |||
genitive/ dative | indefinite | vârlăior | vârlăiore | vârlăiori | vârlăiore | ||
definite | vârlăiorului | vârlăiorei | vârlăiorilor | vârlăiorelor |
References
- vârlăior in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN