vântuț
Romanian
Etymology
From vânt + -uț.
Noun
vântuț n (uncountable)
- Diminutive of vânt
Declension
declension of vântuț (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) vântuț | vântuțul |
genitive/dative | (unui) vântuț | vântuțului |
vocative | vântuțule |
References
- vântuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN