vântușor
Romanian
Etymology
From vânt + -ușor.
Noun
vântușor n (uncountable)
- Diminutive of vânt
Declension
declension of vântușor (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) vântușor | vântușorul |
genitive/dative | (unui) vântușor | vântușorului |
vocative | vântușorule |