vântușel
Romanian
Etymology
From vânt + -ușel.
Noun
vântușel n (uncountable)
- Diminutive of vânt
Declension
declension of vântușel (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) vântușel | vântușelul |
| genitive/dative | (unui) vântușel | vântușelului |
| vocative | vântușelule | |
References
- vântușel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN