vântuș
Romanian
Etymology
From vânt + -uș.
Noun
vântuș n (uncountable)
- Diminutive of vânt
Declension
declension of vântuș (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) vântuș | vântușul |
| genitive/dative | (unui) vântuș | vântușului |
| vocative | vântușule | |
References
- vântuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN