vântucel
Romanian
Etymology
From vânt + -ucel.
Noun
vântucel n (uncountable)
- Diminutive of vânt
Declension
declension of vântucel (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) vântucel | vântucelul |
genitive/dative | (unui) vântucel | vântucelului |
vocative | vântucelule |
References
- vântucel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN