volițiune
Romanian
Etymology
From French volition
Noun
volițiune f (plural volițiuni)
- volition
Declension
Declension of volițiune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) volițiune | volițiunea | (niște) volițiuni | volițiunile |
genitive/dative | (unei) volițiuni | volițiunii | (unor) volițiuni | volițiunilor |
vocative | volițiune, volițiuneo | volițiunilor |