vințeler
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian vincellér.
Noun
vințeler m (plural vințeleri)
- vintager
Declension
Declension of vințeler
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) vințeler | vințelerul | (niște) vințeleri | vințelerii |
genitive/dative | (unui) vințeler | vințelerului | (unor) vințeleri | vințelerilor |
vocative | vințelerule | vințelerilor |
References
- vințeler in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN