autoperfecționat
Romanian
Etymology
Past participle of autoperfecționa.
Noun
autoperfecționat n (plural autoperfecționaturi)
- self-improvement
Declension
Declension of autoperfecționat
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) autoperfecționat | autoperfecționatul | (niște) autoperfecționaturi | autoperfecționaturile |
| genitive/dative | (unui) autoperfecționat | autoperfecționatului | (unor) autoperfecționaturi | autoperfecționaturilor |
| vocative | autoperfecționatule | autoperfecționaturilor | ||
Verb
autoperfecționat (past participle of autoperfecționa)
- past participle of autoperfecționa
References
- autoperfecționat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN