veleitar
Romanian
Etymology
Borrowed from French velléitaire.
Adjective
veleitar m or n (feminine singular veleitară, masculine plural veleitari, feminine and neuter plural veleitare)
- weak-willed
Declension
Declension of veleitar
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | veleitar | veleitară | veleitari | veleitare | ||
definite | veleitarul | veleitara | veleitarii | veleitarele | |||
genitive/ dative | indefinite | veleitar | veleitare | veleitari | veleitare | ||
definite | veleitarului | veleitarei | veleitarilor | veleitarelor |
References
- veleitar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. ISBN 978-606-8162-26-3