validitare
Romanian
Etymology
From validita + -re.
Noun
validitare f (plural validitări)
- validation
Declension
Declension of validitare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) validitare | validitarea | (niște) validitări | validitările |
genitive/dative | (unei) validitări | validitării | (unor) validitări | validitărilor |
vocative | validitare, validitareo | validitărilor |
References
- validitare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN