urătură
Romanian
Etymology
From ura + -ătură.
Noun
urătură f (plural uraturi)
- felicitation, congratulation
Declension
Declension of urătură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) urătură | urătura | (niște) urature | uraturele |
genitive/dative | (unei) urature | uraturei | (unor) urature | uraturelor |
vocative | urătură, urăturo | uraturelor |