urî
See also: uri, Uri, URI, úri, and Appendix:Variations of "uri"
Romanian
Etymology
From a Vulgar Latin root *horrīre, from Latin horrēre, present active infinitive of horreō (“I am afraid”) (other forms or parts of the verb from horrēscere, horrēscō as with many other 4th conjugation verbs); compare Aromanian urãscu; compare change in meaning also in Albanian urrej (“to hate”), Occitan orrir (“to hate, despise”). See also borî.
Verb
a urî (third-person singular present urăște, past participle urât) 4th conj.
- to hate
Conjugation
conjugation of urî (fourth conjugation, -ăsc- infix)
| infinitive | a urî | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | urând | ||||||
| past participle | urât | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | urăsc | urăști | urăște | urâm | urâți | urăsc | |
| imperfect | uram | urai | ura | uram | urați | urau | |
| simple perfect | urâi | urâși | urî | urârăm | urârăți | urâră | |
| pluperfect | urâsem | urâseși | urâse | urâserăm | urâserăți | urâseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să urăsc | să urăști | să urască | să urâm | să urâți | să urască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | urăște | urâți | |||||
| negative | nu urî | nu urâți | |||||
Synonyms
- dușmăni
Antonyms
- iubi
Derived terms
- ură
- urâciune
- urât