urâțit
Romanian
Etymology
Past participle of urâți.
Adjective
urâțit m or n (feminine singular urâțită, masculine plural urâțiți, feminine and neuter plural urâțite)
- uglified
Declension
Declension of urâțit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | urâțit | urâțită | urâțiți | urâțite | ||
definite | urâțitul | urâțita | urâțiții | urâțitele | |||
genitive/ dative | indefinite | urâțit | urâțite | urâțiți | urâțite | ||
definite | urâțitului | urâțitei | urâțiților | urâțitelor |
Verb
urâțit (past participle of urâți)
- past participle of urâți
References
- urâțit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN