ursușor
Romanian
Etymology
From urs + -ușor.
Noun
ursușor m (plural ursușori)
- Diminutive of urs
Declension
Declension of ursușor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ursușor | ursușorul | (niște) ursușori | ursușorii |
genitive/dative | (unui) ursușor | ursușorului | (unor) ursușori | ursușorilor |
vocative | ursușorule | ursușorilor |
References
- ursușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN