urina
Esperanto
Etymology
From urino (“urine”) + -a.
Pronunciation
- IPA(key): [uˈrina]
- Rhymes: -ina
- Hyphenation: u‧rin‧a
Adjective
urina (accusative singular urinan, plural urinaj, accusative plural urinajn)
- urinary
Finnish
Pronunciation
- IPA(key): /ˈurinɑ/, [ˈurinɑ]
- Rhymes: -urinɑ
- Syllabification(key): u‧ri‧na
Etymology 1
uri- + -na
Noun
urina
- growling sound
Declension
Inflection of urina (Kotus type 12/kulkija, no gradation) | |||
---|---|---|---|
nominative | urina | urinat | |
genitive | urinan | urinoiden urinoitten | |
partitive | urinaa | urinoita | |
illative | urinaan | urinoihin | |
singular | plural | ||
nominative | urina | urinat | |
accusative | nom. | urina | urinat |
gen. | urinan | ||
genitive | urinan | urinoiden urinoitten urinainrare | |
partitive | urinaa | urinoita | |
inessive | urinassa | urinoissa | |
elative | urinasta | urinoista | |
illative | urinaan | urinoihin | |
adessive | urinalla | urinoilla | |
ablative | urinalta | urinoilta | |
allative | urinalle | urinoille | |
essive | urinana | urinoina | |
translative | urinaksi | urinoiksi | |
instructive | — | urinoin | |
abessive | urinatta | urinoitta | |
comitative | — | urinoineen |
Possessive forms of urina (type kulkija) | ||
---|---|---|
possessor | singular | plural |
1st person | urinani | urinamme |
2nd person | urinasi | urinanne |
3rd person | urinansa |
Noun
urina
- essive plural of ura
Anagrams
- Rauni, riuna, urain, urani
French
Pronunciation
Audio (file)
Verb
urina
- third-person singular past historic of uriner
Anagrams
- nuira, ruina, unira
Galician
Noun
urina f (plural urinas)
- urine
Interlingua
Noun
urina (plural urinas)
- urine
Italian
Pronunciation
- IPA(key): /uˈri.na/
- Rhymes: -ina
- Hyphenation: u‧rì‧na
Etymology 1
From Latin ūrīna.
Noun
urina f (plural urine)
- urine
Alternative forms
- orina
Derived terms
- urinare
- urinario
- urinoso
Verb
urina
- inflection of urinare:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Further reading
- urina in Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana
Anagrams
- rauni, ruina, unirà, urani
Latin
Etymology
From Proto-Indo-European *ur, *uh₁r-; compare Ancient Greek οὖρον (oûron, “urine”); variant of root *h₂wer- (“to moisten, flow”), cf. *weh₁r- (“water, liquid, milk”). See also Sanskrit वार् (vār, “water”), Avestan 𐬬𐬀𐬭 (var, “rain”), Lithuanian jūra (“sea”), Old English wær, Old Norse ver (“sea”), ur (“drizzling rain”).
Pronunciation
- (Classical) IPA(key): /uːˈriː.na/, [uːˈriːnä]
- (Ecclesiastical) IPA(key): /uˈri.na/, [uˈriːnä]
Noun
ūrīna f (genitive ūrīnae); first declension
- urine
Declension
First-declension noun.
Case | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominative | ūrīna | ūrīnae |
Genitive | ūrīnae | ūrīnārum |
Dative | ūrīnae | ūrīnīs |
Accusative | ūrīnam | ūrīnās |
Ablative | ūrīnā | ūrīnīs |
Vocative | ūrīna | ūrīnae |
Derived terms
- ūrīnārius (“urinary”)
- vēsīca ūrīnāria (“urinary bladder”)
Descendants
- Asturian: orina
- Catalan: orina
- English: urine
- French: urine
- Friulian: urine
- Galician: ouriños, ouriña
- Italian: orina, urina
- Occitan: aurina
- Old French: orine
- Portuguese: urina
- Romanian: urină
- Sicilian: urina
- Spanish: orina
- Venetian: orina
References
- “urina”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
- “urina”, in Charlton T. Lewis (1891) An Elementary Latin Dictionary, New York: Harper & Brothers
- urina in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette
Portuguese
Noun
urina f (plural urinas)
- urine
Verb
urina
- inflection of urinar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology 1
Borrowed from French uriner.
Pronunciation
- IPA(key): /u.riˈna/
Verb
a urina (third-person singular present urinează, past participle urinat) 1st conj.
- to urinate
- Synonym: (vulgar) se pișa
Conjugation
infinitive | a urina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | urinând | ||||||
past participle | urinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | urinez | urinezi | urinează | urinăm | urinați | urinează | |
imperfect | urinam | urinai | urina | urinam | urinați | urinau | |
simple perfect | urinai | urinași | urină | urinarăm | urinarăți | urinară | |
pluperfect | urinasem | urinaseși | urinase | urinaserăm | urinaserăți | urinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să urinez | să urinezi | să urineze | să urinăm | să urinați | să urineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | urinează | urinați | |||||
negative | nu urina | nu urinați |
Etymology 2
See the etymology of the corresponding lemma form.
Pronunciation
- IPA(key): /uˈri.na/
Noun
urina
- definite nominative/accusative singular of urină