urechiuță
Romanian
Etymology
From ureche + -uță.
Noun
urechiuță f (plural urechiuțe)
- Diminutive of ureche
Declension
Declension of urechiuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) urechiuță | urechiuța | (niște) urechiuțe | urechiuțele |
genitive/dative | (unei) urechiuțe | urechiuței | (unor) urechiuțe | urechiuțelor |
vocative | urechiuță, urechiuțo | urechiuțelor |
References
- urechiuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN