untrumian
Old English
Etymology
untrum + -ian
Pronunciation
- IPA(key): /ˈunˌtru.mi.ɑn/
Verb
untrumian
- to weaken
Conjugation
Conjugation of untrumian (weak class 2)
infinitive | untrumian | untrumienne |
---|---|---|
indicative | present | past |
1st-person singular | untrumiġe | untrumode |
2nd-person singular | untrumast | untrumodest |
3rd-person singular | untrumaþ | untrumode |
plural | untrumiaþ | untrumodon |
subjunctive | present | past |
singular | untrumiġe | untrumode |
plural | untrumiġen | untrumoden |
imperative | ||
singular | untruma | |
plural | untrumiaþ | |
participle | present | past |
untrumiende | untrumod |