autoamăgi
Romanian
Etymology
From auto- + amăgi.
Verb
a autoamăgi (third-person singular present autoamăgește, past participle autoamăgit) 4th conj.
- to delude oneself
Conjugation
conjugation of autoamăgi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a autoamăgi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | autoamăgind | ||||||
| past participle | autoamăgit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | autoamăgesc | autoamăgești | autoamăgește | autoamăgim | autoamăgiți | autoamăgesc | |
| imperfect | autoamăgeam | autoamăgeai | autoamăgea | autoamăgeam | autoamăgeați | autoamăgeau | |
| simple perfect | autoamăgii | autoamăgiși | autoamăgi | autoamăgirăm | autoamăgirăți | autoamăgiră | |
| pluperfect | autoamăgisem | autoamăgiseși | autoamăgise | autoamăgiserăm | autoamăgiserăți | autoamăgiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să autoamăgesc | să autoamăgești | să autoamăgească | să autoamăgim | să autoamăgiți | să autoamăgească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | autoamăgește | autoamăgiți | |||||
| negative | nu autoamăgi | nu autoamăgiți | |||||