umeruț
Romanian
Etymology
From umăr + -uț.
Noun
umeruț m (plural umeruți)
- Diminutive of umăr
Declension
Declension of umeruț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) umeruț | umeruțul | (niște) umeruți | umeruții |
genitive/dative | (unui) umeruț | umeruțului | (unor) umeruți | umeruților |
vocative | umeruțule | umeruților |
References
- umeruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN