ulmuț
Romanian
Etymology
From ulm + -uț.
Noun
ulmuț m (plural ulmuți)
- Diminutive of ulm
Declension
Declension of ulmuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ulmuț | ulmuțul | (niște) ulmuți | ulmuții |
genitive/dative | (unui) ulmuț | ulmuțului | (unor) ulmuți | ulmuților |
vocative | ulmuțule | ulmuților |
References
- ulmuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN