uimuță
Romanian
Etymology
From uimă + -uță.
Noun
uimuță f (plural uimuțe)
- Diminutive of uimă
Declension
Declension of uimuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) uimuță | uimuța | (niște) uimuțe | uimuțele |
genitive/dative | (unei) uimuțe | uimuței | (unor) uimuțe | uimuțelor |
vocative | uimuță, uimuțo | uimuțelor |
References
- uimuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN