ugilit
Romanian
Adjective
ugilit m or n (feminine singular ugilită, masculine plural ugiliți, feminine and neuter plural ugilite)
- Obsolete form of ofilit.
Declension
Declension of ugilit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | ugilit | ugilită | ugiliți | ugilite | ||
definite | ugilitul | ugilita | ugiliții | ugilitele | |||
genitive/ dative | indefinite | ugilit | ugilite | ugiliți | ugilite | ||
definite | ugilitului | ugilitei | ugiliților | ugilitelor |
References
- ugilit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN