ucenic
Romanian
Etymology
From a Slavic language, compare Serbo-Croatian učenik.
Noun
ucenic m (plural ucenici)
- apprentice
Declension
declension of ucenic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) ucenic | ucenicul | (niște) ucenici | ucenicii |
genitive/dative | (unui) ucenic | ucenicului | (unor) ucenici | ucenicilor |
vocative | ucenicule | ucenicilor |