tărăgăi
Romanian
Verb
a tărăgăi (third-person singular present tărăgăiește, past participle tărăgăit) 4th conj.
- Obsolete form of tărăgăna.
Conjugation
conjugation of tărăgăi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a tărăgăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tărăgăind | ||||||
past participle | tărăgăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tărăgăiesc | tărăgăiești | tărăgăiește | tărăgăim | tărăgăiți | tărăgăiesc | |
imperfect | tărăgăiam | tărăgăiai | tărăgăia | tărăgăiam | tărăgăiați | tărăgăiau | |
simple perfect | tărăgăii | tărăgăiși | tărăgăi | tărăgăirăm | tărăgăirăți | tărăgăiră | |
pluperfect | tărăgăisem | tărăgăiseși | tărăgăise | tărăgăiserăm | tărăgăiserăți | tărăgăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tărăgăiesc | să tărăgăiești | să tărăgăiască | să tărăgăim | să tărăgăiți | să tărăgăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | tărăgăiește | tărăgăiți | |||||
negative | nu tărăgăi | nu tărăgăiți |
References
- tărăgăi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN