tălășmăni
Romanian
Etymology
From tălășman.
Verb
a tălășmăni (third-person singular present tălășmănește, past participle tălășmănit) 4th conj.
- to ridicule
- to punish
Conjugation
conjugation of tălășmăni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a tălășmăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tălășmănind | ||||||
past participle | tălășmănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tălășmănesc | tălășmănești | tălășmănește | tălășmănim | tălășmăniți | tălășmănesc | |
imperfect | tălășmăneam | tălășmăneai | tălășmănea | tălășmăneam | tălășmăneați | tălășmăneau | |
simple perfect | tălășmănii | tălășmăniși | tălășmăni | tălășmănirăm | tălășmănirăți | tălășmăniră | |
pluperfect | tălășmănisem | tălășmăniseși | tălășmănise | tălășmăniserăm | tălășmăniserăți | tălășmăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tălășmănesc | să tălășmănești | să tălășmănească | să tălășmănim | să tălășmăniți | să tălășmănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | tălășmănește | tălășmăniți | |||||
negative | nu tălășmăni | nu tălășmăniți |
References
- tălășmăni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN