tăgăduire
Romanian
Etymology
tăgădui + -re
Noun
tăgăduire f (plural tăgăduiri)
- denial
Declension
Declension of tăgăduire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) tăgăduire | tăgăduirea | (niște) tăgăduiri | tăgăduirile |
genitive/dative | (unei) tăgăduiri | tăgăduirii | (unor) tăgăduiri | tăgăduirilor |
vocative | tăgăduire, tăgăduireo | tăgăduirilor |