tăgăduință
Romanian
Etymology
From tăgădui + -ință.
Noun
tăgăduință f (plural tăgăduințe)
- denial
Declension
Declension of tăgăduință
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) tăgăduință | tăgăduința | (niște) tăgăduințe | tăgăduințele |
genitive/dative | (unei) tăgăduințe | tăgăduinței | (unor) tăgăduințe | tăgăduințelor |
vocative | tăgăduință, tăgăduințo | tăgăduințelor |