tăgădui
Romanian
Etymology
From Hungarian tagadni.
Verb
a tăgădui (third-person singular present tăgăduiește, past participle tăgăduit) 4th conj.
- to deny, disavow, disclaim, contest, gainsay, controvert, dispute
Conjugation
conjugation of tăgădui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a tăgădui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | tăgăduind | ||||||
| past participle | tăgăduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | tăgăduiesc | tăgăduiești | tăgăduiește | tăgăduim | tăgăduiți | tăgăduiesc | |
| imperfect | tăgăduiam | tăgăduiai | tăgăduia | tăgăduiam | tăgăduiați | tăgăduiau | |
| simple perfect | tăgăduii | tăgăduiși | tăgădui | tăgăduirăm | tăgăduirăți | tăgăduiră | |
| pluperfect | tăgăduisem | tăgăduiseși | tăgăduise | tăgăduiserăm | tăgăduiserăți | tăgăduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să tăgăduiesc | să tăgăduiești | să tăgăduiască | să tăgăduim | să tăgăduiți | să tăgăduiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | tăgăduiește | tăgăduiți | |||||
| negative | nu tăgădui | nu tăgăduiți | |||||
Synonyms
- nega