tăfâlcuță
Romanian
Etymology
From tăfâlcă + -uță.
Noun
tăfâlcuță f (plural tăfâlcuțe)
- Diminutive of tăfâlcă
Declension
Declension of tăfâlcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) tăfâlcuță | tăfâlcuța | (niște) tăfâlcuțe | tăfâlcuțele |
genitive/dative | (unei) tăfâlcuțe | tăfâlcuței | (unor) tăfâlcuțe | tăfâlcuțelor |
vocative | tăfâlcuță, tăfâlcuțo | tăfâlcuțelor |
References
- tăfâlcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN