tăbăcăriță
Romanian
Etymology
From tăbăcar + -iță.
Noun
tăbăcăriță f (plural tăbăcărițe)
- female equivalent of tăbăcar
Declension
Declension of tăbăcăriță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) tăbăcăriță | tăbăcărița | (niște) tăbăcărițe | tăbăcărițele |
genitive/dative | (unei) tăbăcărițe | tăbăcăriței | (unor) tăbăcărițe | tăbăcărițelor |
vocative | tăbăcăriță, tăbăcărițo | tăbăcărițelor |
References
- tăbăcăriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN