tăbluță
Romanian
Etymology
From tablă + -uță.
Noun
tăbluță f (plural tăbluțe)
- Diminutive of tablă
Declension
Declension of tăbluță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) tăbluță | tăbluța | (niște) tăbluțe | tăbluțele |
genitive/dative | (unei) tăbluțe | tăbluței | (unor) tăbluțe | tăbluțelor |
vocative | tăbluță, tăbluțo | tăbluțelor |
References
- tăbluță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN