tâmpime
Romanian
Etymology
From tâmp + -ime.
Noun
tâmpime f (plural tâmpimi)
- stupidity
Declension
Declension of tâmpime
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) tâmpime | tâmpimea | (niște) tâmpimi | tâmpimile |
genitive/dative | (unei) tâmpimi | tâmpimii | (unor) tâmpimi | tâmpimilor |
vocative | tâmpime, tâmpimeo | tâmpimilor |
References
- tâmpime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN