tâlhui
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian tolvajság.
Verb
a tâlhui (third-person singular present tâlhuiește, past participle tâlhuit) 4th conj.
- to rob
Conjugation
conjugation of tâlhui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a tâlhui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tâlhuind | ||||||
past participle | tâlhuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tâlhuiesc | tâlhuiești | tâlhuiește | tâlhuim | tâlhuiți | tâlhuiesc | |
imperfect | tâlhuiam | tâlhuiai | tâlhuia | tâlhuiam | tâlhuiați | tâlhuiau | |
simple perfect | tâlhuii | tâlhuiși | tâlhui | tâlhuirăm | tâlhuirăți | tâlhuiră | |
pluperfect | tâlhuisem | tâlhuiseși | tâlhuise | tâlhuiserăm | tâlhuiserăți | tâlhuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tâlhuiesc | să tâlhuiești | să tâlhuiască | să tâlhuim | să tâlhuiți | să tâlhuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | tâlhuiește | tâlhuiți | |||||
negative | nu tâlhui | nu tâlhuiți |
References
- tâlhui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN