turtiță
Romanian
Etymology
turtă + -iță
Noun
turtiță f (plural turtițe)
- Diminutive of turtă
Declension
Declension of turtiță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) turtiță | turtița | (niște) turtițe | turtițele |
genitive/dative | (unei) turtițe | turtiței | (unor) turtițe | turtițelor |
vocative | turtiță, turtițo | turtițelor |