turnușor
Romanian
Etymology
From turn + -ușor.
Noun
turnușor n (plural turnușoare)
- Diminutive of turn
Declension
Declension of turnușor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) turnușor | turnușorul | (niște) turnușoare | turnușoarele |
genitive/dative | (unui) turnușor | turnușorului | (unor) turnușoare | turnușoarelor |
vocative | turnușorule | turnușoarelor |
References
- turnușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN