turmușoară
Romanian
Etymology
From turmă + -ușoară.
Noun
turmușoară f (plural turmușoare)
- Diminutive of turmă
Declension
Declension of turmușoară
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) turmușoară | turmușoara | (niște) turmușoare | turmușoarele |
genitive/dative | (unei) turmușoare | turmușoarei | (unor) turmușoare | turmușoarelor |
vocative | turmușoară, turmușoaro | turmușoarelor |