turluliță
Romanian
Etymology
From turlă + -uliță.
Noun
turluliță f (plural turlulițe)
- Diminutive of turlă
Declension
Declension of turluliță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) turluliță | turlulița | (niște) turlulițe | turlulițele |
genitive/dative | (unei) turlulițe | turluliței | (unor) turlulițe | turlulițelor |
vocative | turluliță, turlulițo | turlulițelor |
References
- turluliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN