turcuț
Romanian
Etymology
From turc + -ut.
Noun
turcuț m (plural turcuți)
- Diminutive of turc
Declension
Declension of turcuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) turcuț | turcuțul | (niște) turcuți | turcuții |
genitive/dative | (unui) turcuț | turcuțului | (unor) turcuți | turcuților |
vocative | turcuțule | turcuților |
References
- turcuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN