turcoi
Romanian
Etymology
From turc + -oi.
Noun
turcoi m (uncountable)
- common selfheal (Prunella vulgaris)
Declension
declension of turcoi (singular only)
singular | ||
---|---|---|
m gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) turcoi | turcoiul |
genitive/dative | (unui) turcoi | turcoiului |
vocative | turcoiule |
References
- turcoi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN