tunărire
Romanian
Etymology
From tunări + -re.
Noun
tunărire f (plural tunăriri)
- firing a cannon
Declension
Declension of tunărire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) tunărire | tunărirea | (niște) tunăriri | tunăririle |
genitive/dative | (unei) tunăriri | tunăririi | (unor) tunăriri | tunăririlor |
vocative | tunărire, tunărireo | tunăririlor |
References
- tunărire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN