tufuță
Romanian
Etymology
From tufă + -uță.
Noun
tufuță f (plural tufuțe)
- Diminutive of tufă
Declension
Declension of tufuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) tufuță | tufuța | (niște) tufuțe | tufuțele |
genitive/dative | (unei) tufuțe | tufuței | (unor) tufuțe | tufuțelor |
vocative | tufuță, tufuțo | tufuțelor |
References
- tufuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN