trăsnire
Romanian
Etymology
From trăsni + -re.
Noun
trăsnire f (plural trăsniri)
- thunder
Declension
Declension of trăsnire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) trăsnire | trăsnirea | (niște) trăsniri | trăsnirile |
genitive/dative | (unei) trăsniri | trăsnirii | (unor) trăsniri | trăsnirilor |
vocative | trăsnire, trăsnireo | trăsnirilor |