trăncănire
Romanian
Etymology
From trăncăni + -re.
Noun
trăncănire f (plural trăncăniri)
- chatter
Declension
Declension of trăncănire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) trăncănire | trăncănirea | (niște) trăncăniri | trăncănirile |
genitive/dative | (unei) trăncăniri | trăncănirii | (unor) trăncăniri | trăncănirilor |
vocative | trăncănire, trăncănireo | trăncănirilor |