trăguță
Romanian
Etymology
From tragă + -uță.
Noun
trăguță f (plural trăguțe)
- Diminutive of tragă
Declension
Declension of trăguță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) trăguță | trăguța | (niște) trăguțe | trăguțele |
genitive/dative | (unei) trăguțe | trăguței | (unor) trăguțe | trăguțelor |
vocative | trăguță, trăguțo | trăguțelor |
References
- trăguță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN