trândăvire
Romanian
Etymology
From trândăvi + -re.
Noun
trândăvire f (plural trândăviri)
- idling
Declension
Declension of trândăvire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) trândăvire | trândăvirea | (niște) trândăviri | trândăvirile |
genitive/dative | (unei) trândăviri | trândăvirii | (unor) trândăviri | trândăvirilor |
vocative | trândăvire, trândăvireo | trândăvirilor |
References
- trândăvire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN