trâmbițoi
Romanian
Etymology
From trâmbiță + -oi.
Noun
trâmbițoi n (plural trâmbițoaie)
- Augmentative of trâmbiță
Declension
Declension of trâmbițoi
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) trâmbițoi | trâmbițoiul | (niște) trâmbițoaie | trâmbițoaiele |
genitive/dative | (unui) trâmbițoi | trâmbițoiului | (unor) trâmbițoaie | trâmbițoaielor |
vocative | trâmbițoiule | trâmbițoaielor |
References
- trâmbițoi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN