trâmbițar
Romanian
Etymology
From trâmbiță + -ar.
Noun
trâmbițar m (plural trâmbițari)
- trumpeter
Declension
Declension of trâmbițar
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) trâmbițar | trâmbițarul | (niște) trâmbițari | trâmbițarii |
genitive/dative | (unui) trâmbițar | trâmbițarului | (unor) trâmbițari | trâmbițarilor |
vocative | trâmbițarule | trâmbițarilor |
References
- trâmbițar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN