troheu
Romanian
Etymology
From French trochée.
Noun
troheu m (plural trohei)
- trochee
Declension
Declension of troheu
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) troheu | troheuul | (niște) trohei | troheii |
genitive/dative | (unui) troheu | troheuului | (unor) trohei | troheilor |
vocative | troheuule | troheilor |