triumfare
Romanian
Etymology
From triumfa + -re.
Noun
triumfare f (uncountable)
- triumph
Declension
declension of triumfare (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) triumfare | triumfarea |
genitive/dative | (unei) triumfări | triumfării |
vocative | triumfare, triumfareo |